Duminică, 30 iunie 2019, a fost o zi de sărbătoare cu totul deosebită pentru credincioşii parohiilor Stănileşti I şi II, Protopopiatul Huşi, biserica lor fiind sfinţită de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, şi de Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.

Locaşul de cult are hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi, în ziua sfinţirii, a primit ca ocrotitor şi pe Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe şi Ismailului.

După slujba de târnosire, a urmat Sfânta Liturghie, oficiată pe o scenă amenajată în apropierea lăcaşului de cult. Din soborul slujitorilor au făcut parte părinţi consilieri de la Centrul Eparhial, părinţi protopopi, precum şi preoţi de la parohiile învecinte.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinţitul Părinte Veniamin a vorbit despre chemarea adresată de Hristos apostolilor, de a deveni „pescari de oameni”:

„Mântuitorul îşi alege ucenicii, chemându-i să-i facă „pescari de oameni”. După ce au primit Duhul Sfânt, în ziua Cinzecimii, ucenicii au mers în toată lumea şi au devenit, cu adevărat, pescari de oameni. Slujirea apostoilor a fost una foarte dificilă. A fi „pescar de oameni” nu este uşor nici astăzi. Prin chemarea pe care Domnul Hristos a făcut-o apostolilor, El se adresează şi urmaşilor lor, episcopilor, preoţilor, şi chiar credincioşilor. Domnul Hristos ne cheamă pe toţi să fim în slujba Lui. Să nu rămânem în individualismul nostru, ci mărturisindu-L pe Hristos, să-i aducem pe toţi la comuniunea cu El, iar cuvântul Lui să devină lucrător.”

Totodată, Preasfinţitul Veniamin a vorbit despre sfinţii români, Duminica a II-a după Rusalii fiind dedicată, de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, tuturor sfinţilor români:

„Pământul nostru a fost bătătorit de mulţi oameni care au ştiut să-şi păstreze credinţa şi identitatea românescă. Cimitirele noastre sunt locuri sacre, deoarece în ele odihnesc mulţi sfinţi care aşteaptă venirea Mântuitorului. Nu toţi sunt încă înscrişi în calendarul Bisericii, ci doar cei cărora Dumnezeu a îngăduit să le fie cunoscute faptele.

Când vorbim de sfinţii români nu trebuie să ne ducem cu mintea doar la cei înscrişi în calendarul Bisericii, ci la toţi cei care au trăit cuviincios şi evlavios şi au ştiut să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Căci El a spus că prieteni ai Lui sunt cei ce împlinesc cuvântul Lui. Să încercăm să împlinim cuvintele Lui, să fim mai buni şi mai sensibili la nevoile celor din jur şi să lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viaţa noastră. Să nu ne opunem lucrării Lui! Trebuie să-i avem ca modele pe sfinţi!”

În cuvântul său, Părintele Episcop Veniamin l-a portretizat pe Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, cel ce a devenit ocrotitor al bisericii din Stănileşti:

„Ultimul sfânt care a fost canonizat şi înscris în calendarul Bisericii noastre a fost Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe şi Ismailului, care a devenit ocrotitor al acestei parohii şi al treilea hram al bisericii nou sfinţite. S-a născut în 1868, într-o familie credincioasă din apropierea Chişinăului. De tânăr a mers în mănăstire. A fost ales, după Unirea din 1918, episcop vicar al Chisinăului, până în 1934, când a devenit Episcopul Cetăţii Albe şi Ismailului.

Despre el spuneau Nicolae Iorga, Nichifor Crainic sau Gala Galaction, că era un cunoscător al Sfintei Scripturi şi un mare trăitor. Dacă îl vedeai pe stradă, spuneai că este un simplu călugăr, dacă îl vedeai slujind, spuneai că este un înger al lui Dumnezeu care slujeşte înaintea Sfintei Mese, iar dacă îl auzeai vorbind, te copleşea cultura pe care o avea acest ierarh. Despre el spunea Nicolae Iorga că „pregătirea şi cultura acestuia umileşte pe mulţi doctori ai timpului său”, fiindcă el era un trăitor şi un om prin care Duhul Sfânt lucra. A fost înmormântat la Mănăstirea Suruceni, unde fusese stareţ. Anul trecut s-au descoperit sfintele lui moaşte şi s-a început procedura de canonizare. Este al doilea ierarh de origine basarabeană, înscris în calendarul Bisericii, alături de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv. A fost un mare misionar în timpul vieţii, fiind un exemplu pentru toţi.”

La finlul Sfintei Liturghii, în cuvântul său, Părintele Episcop Ignatie al Huşilor a explicat, pe scurt, semnificaţia sfinţirii unei biserici:

„Am săvârşit dimineaţă slujba de sfinţire, biserica devenind, prin această consacrare, un loc în care noi ne sfinţim şi devenim oameni mai buni, mai frumoşi la suflet. Acest lucru înseamnă a tânji după sfinţenie: să doreşti să îţi activezi, ca om, toate potenţialităţile tale bune, pe care Dumnezeu le-a aşezat în tine!”

Totodată, Ierarhul Huşilor a mulţumit Părintelui Episcop Veniamin al Basarabiei de Sud pentru efortul şi dragostea de a fi împreună la acest moment deosebit din viaţa Parohiei Stănileşti, precum şi preoţilor împreună slujitori.

Părintele Episcop Ignatie a adresat mulţumiri şi autorităţilor judeţene, în special domnului preşedinte al Consiliului Judeţean, Dumitru Buzatu, precum şi celor locale, pentru sprijinul acordat, de-a lungul timpului, în edificarea locaşului de cult.

În semn de apreciere pentru efortul depus, Preasfinţitul Părinte Ignatie i-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părinţii parohi Dorin Arhire şi Iustin Iacob. De asemenea, Preasfinţia Sa a oferit diplome de ctitor şi distincţii de vrednicie celor care s-au evidenţiat în lucrarea de ridicare a sfântului locaş.

La rândul său, Preasfinţitul Veniamin a oferit bisericii din Stănileşti o icoană reprezentându-l pe Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, precum şi Slujba, Viaţa şi Acatistul acestuia.

 

Biserica din Stănileşti a fost ridicată între anii 1993-2001 prin directa implicare a părintelui Dorin Arhire. După 2002, odată cu venirea preotului Iustin Iacob în Parohia Stănileşti II, a fost montată pardoseala de marmură şi încălzirea prin pardoseală, precum şi catapeteasma. Pictura a fost realizată între anii 2011-2014 ,de pictorul Ioan Zărnescu.

Biserica este în formă de navă, în plan treflat, clopotniţa fiind situată deasupra pridvorului.