În omilia rostită, Ierarhul Huşilor a vorbit despre starea de tristeţe în care se aflau ucenicii Luca şi Cleopa:

„Cei doi ucenici erau deznădăjduiţi, erau trişti pentru că, undeva în adâncul inimii lor, simţeau că le-a fost trădată încrederea că Hristos va învia.

Una dintre tristeţile „permise” pentru om este tristeţea că Dumnezeu-Omul a fost răstignit în Vinerea Mare de oamenii răufăcători. Aceasta ar trebui să fie singura tristeţe legitimă din punct de vedere duhovnicesc. Toate celelalte tristeţi nu ţin de lumea duhovnicească, ţin de lumea noastră şi pot avea în spatele lor tot felul de motivaţii, mai mult sau mai puţin duhovniceşti. Ucenicii Luca şi Cleopa purtau în inima lor tristeţea Vinerii Mari, nu se mai gândeau la promisiunea că Hristos va învia a treia zi. Tristeţea a fost amplificată şi de vestea dată de femeile mironosiţe care au găsit mormântul gol.”

Părintele Episcop Ignatie a arătat momentul în care ucenicii au priceput Cine era Cel care i-a însoţit, explicând modul în care fiecăruia dintre noi ni se poate deschide perspectiva înţelegerii realităţilor vieţii spirituale:

„L-au cunoscut, li s-au deschis ochii atunci când Hristos, la cină, a luat pâinea, a frânt-o, a binecuvântat-o şi a mulţumit lui Dumnezeu-Tatăl. Cu alte cuvinte, L-au recunoscut atunci când s-au împărtăşit.

Avem foarte multe nedumeriri, incertitudini din punct de vedere duhovnicesc, din punct de vedere al trăirii credinţei noastre. Suntem ca şi aceşti ucenici, care aveau ochii legaţi în a-L recunoaşte pe Hristos.

Ce anume ne poate ajuta ca să ni se deschidă înţelegerea, perspectiva asupra nesiguranţei şi întrebărilor pe care le avem asupra credinţei noastre? Sfânta Împărtăşanie! Când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos vedem altfel lucrurile, le înţelegem. Este ca  în situaţia când te duci să vizitezi un munte, iar cel care cunoaşte bine geografia acelui loc îţi spune să te uiţi într-o anume direcţie pentru a vedea o panoramă splendidă. Dar tu nu eşti plasat corect din punct de vedere geografic, şi spui că nu poţi vedea nimic. Cel de lângă tine îşi dă seama că nu eşti plasat corect şi îţi indică să te muţi câţiva paşi. Dintr-o dată ţi se descoperă imaginea aceea deosebit de frumoasă. Aşa este şi în viaţa duhovnicească. Trebuie să ne mutăm puţin de unde suntem ca să reuşim să vedem frumuseţea celor spirituale. Euharistia ne ajută să ne plasăm corect din punct de vedere al geografiei spirituale pentru a vedea frumuseţile vieţii duhovniceşti. Câtă nevoie avem ca cineva să ne aprindă inima!”

Ierarhul Huşilor a vorbit şi despre importanţa Sfintei Euharistii:

„Omul care se împărtăşeşte cât mai des cu Hristos trăieşte experienţa pe care au avut-o ucenicii la Emaus. Numai împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos putem să înţelegem, putem să avem o perspectivă corectă asupra credinţei. Fără Împărtăşanie nu pricepem nimic din viaţa Bisericii.

Tristeţea ucenicilor a fost spulberată în momentul când ei s-au împărtăşit. Ei primesc bucuria atunci când Hristos S-a făcut nevăzut.

Putem trăi autentic credinţa împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos! Numai în felul acesta ni se deschid ochii, cad solzii de pe ei.”