În deschiderea lucrărilor, Părintele Episcop Ignatie, exemplificând prin personalitatea și scrierile Sfântului Cuvios Siluan Athonitul (pomenit de Biserică pe 24 septembrie), a enunțat principalele caracteristici ale vieții monahale:

 „Sfântul Siluan a reușit, prin scrierile lui, să pulverizeze niște inerții din sufletele oamenilor și să determine călugării să își asume, într-un mod cât mai viu, viețuirea în Hristos.

Adevărata lucrare a călugărului, este, prin excelență, cea lăuntrică.

Dacă facem o radiografie a modului în care înțelege Biserica Ortodoxă monahismul, vom constata că există un laitmotiv care străbate toată istoria monahismului răsăritean. Preocuparea, prin excelență, a călugărului este îndumnezeirea. De aici decurg toate celelalte dimensiuni ale vieții monahale.

Contează cât de mult suntem fideli făgăduințelor luate atunci când am decis, de bună voie, să intrăm în viața monahală.

Asumarea vieții monahale este o expresie deplină, integrală, a libertății celui care decide să Îl slujească pe Dumnezeu”.

Preasfinția Sa a vorbit și despre starea de rugăciune în care trebuie să se regăsească monahii:

„Sfântul Siluan afirmă că monahul este chemat să se roage pentru lumea întreagă. Cum să ajungi să îți asumi întreaga lume în rugăciunea ta?

Părintele Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan, tâlcuiește și ne dă o cheie de înțelegere a ceea ce înseamnă să te rogi pentru întreaga lume: să ajungi să îți asumi să trăiești, din punct de vedere duhovnicesc, ceea ce Hristos a trăit pentru întreaga lume, și în Grădina Ghetsimani, și pe Cruce. Păcatul celui de lângă tine să îl simți că este propriul tău păcat și să te rogi să se îndrepte”.

De asemenea, Ierarhul Hușilor a amintit de străduința permanentă pe care monahul este dator să și-o asume:

„Părintele Sofronie ne spune că viața monahală este o școală a bunei cinstiri.

Părintele Sofronie înțelegea prin aceasta știința biruirii patimilor, a păcatului care ne dezumanizează, ne destructurează din punct de vedere spiritual. Nimic nu înjosește pe om așa de mult cum îl înjosește păcatul.

Călugărul este chemat să își respecte, cu maximă responsabilitate, cele trei voturi: sărăcia, castitatea și ascultarea.

Orice formă de compromis sau derogare de la aceste făgăduințe atrage după sine degradarea morală și duhovnicească a monahului, care îl pune în opoziție față de Dumnezeu și de semeni.

Hristos ne cere să ne asumăm un mod de viață. Un om care trăiește în Hristos este un om plin de noblețe”.

Manifestarea a continuat cu susținerea comunicărilor  de către pr. prof. univ. dr. Ionel Ene și prof. univ. dr. George Enache, de la Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați, precum și de către părinții stareți: protos. Euharist Micu, de la Mănăstirea Bujoreni, Episcopia Hușilor, protos. Galaction Dominte, de la Mănăstirea Botoș, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, și Zaharia Curteanu, de la Mănăstirea „Alexandru Vlahuță”, Episcopia Hușilor.