În Duminica a III-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci), Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif, în Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli” din Paris.
În omilia rostită, Preasfinţia Sa a explicat condiţia pusă de Domnul Hristos pentru a-L putea urma:
„Condiţia de a-L urma pe Hristos este să te lepezi de tine însuţi. În limba greacă, lepădarea de sine se traduce prin tăgăduirea de sine, prin renegarea de sine. De ce Dumnezeu ne dă drept condiţie de a-L urma, renegarea de sine? Ce a vrut să spună Domnul Hristos prin aceasta?
Trăim într-o lume în care există un exces al afirmării de sine. Fiecare încearcă să se pună în valoare, prin inteligenţa lui, prin dexteritatea la locul de muncă. Peste tot, omul încearcă să se pună în centrul atenţiei. Nu este greşit să pui în valoare darurile pe care Dumnezeu le-a aşezat în inima ta. Nu este păcat aceasta. Păcat este să crezi că totul ţi se datorează, în mod exclusiv, ţie. Cu alte cuvinte, să Îl scoţi pe Dumnezeu din ecuaţia vieţii tale. Crezi că totul ţi se datorează ţie, minţii tale, experienţei tale, capacităţilor tale. Evanghelia ne cere să nu gândim în felul acesta. Să nu căutăm cu orice preţ să ne afirmăm pe noi înşine.”
Părintele Episcop Ignatie a arătat ce ascunde, de fapt, afirmarea de sine:
„Afirmarea de sine nu este altceva decât primirea păcatului mândriei în noi înşine. Când primim păcatul mândriei în sufletul nostru, atunci facem tot ce ne stă în putinţă să ne afirmăm, fie că avem cu ce, fie că nu. Afirmarea de sine este, de fapt, o iluzie a unei imagini pe care tu ţi-ai confecţionat-o şi ai vrea să îi convingi şi pe cei din jur că eşti aşa cum te vezi tu însuţi, iar nu cum te văd ei. Când celălalt nu te percepe aşa cum ai vrea, te supără o asemenea atitudine.”
Urmarea lui Hristos presupune tăgăduirea afirmării de sine, a afirmat, în continuare, Ierarhul Huşilor:
„Hristos tocmai acest lucru ne cere: să ne tăgăduim afirmarea de sine. Cu cât noi ne afirmăm mai mult pe noi înşine, cu atât Îl tăgăduim pe Dumnezeu. El nu vine şi nu locuieşte într-o inimă plină de sine. Dumnezeu vine acolo unde eşti golit de tine însuţi, adică eşti smerit şi Îi faci loc în inima ta. Dacă tu te umpli de tine însuţi, Dumnezeu nu va veni în inima ta. Una dintre condiţiile urmării lui Hristos este tăgăduirea afirmării de sine.
Este foarte greu să stai lângă un om care face permanent caz de afirmarea sa, care face tot ceea ce îi stă în putinţă, în orice situaţie, să fie în centrul atenţiei. Nu putem să Îl urmăm pe Hristos dacă nu renunţăm la afirmarea păcătoasă de sine. Un om care are o părere foarte bună despre sine este un om care nu mai acumulează nimic, care nu mai asimilează nimic. Nu mai are disponibilitatea de a primi ceva din partea semenilor săi. Se crede perfect. Nu poţi, în cazul unui astfel de om, să mai ajungi la inima sa. Afirmarea de sine ne sărăceşte din punct de vedere spiritual. Urmarea lui Hristos înseamnă să-L laşi să vină în inima ta, să devii tu însuţi un purtător de Hristos.”
După Sfânta Liturghie, Părintele Episcop Ignatie a susţinut, în Catedrala Mitropolitană, conferinţa: „Crucea - iubirea desăvârșită a lui Dumnezeu”. Conferinţa poate fi urmărită integral pe pagina de facebook a Episcopiei Huşilor.
