La începutul cuvântului de învăţătură, Ierarhul Huşilor a motivat prezenţa lecturilor din Vechiul Testament în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite:

„În structura ei liturgică, Liturghia Darurilor are două lecturi vechi-testamentare. Prima este din Cartea Facerii. Acest lucru face trimitere la una din tradiţiile din Biserica Primară. Episcopul tâlcuia din Cartea Facerii catehumenilor – celor care se decideau să îmbrăţişeze credinţa în Hristos.

 A doua lectură este din Pildele lui Solomon. Aceasta este o carte în care găsim cuvinte şi învăţături de suflet care, dacă reuşim să le asumăm în inima şi viaţa noastră, ne pot ajuta să ne trăim mai profund credinţa în Dumnezeu”.

În continuare, Părintele Episcop Ignatie a explicat afirmaţia Înţeleptului Solomon: «cel ce caută binele dobândeşte bunăvoinţa Domnului, iar cel ce umblă după rău va da peste el» (Pildele lui Solomon 11, 27):

„Înţeleptul Solomon ne îndeamnă să căutăm binele. Nu cred că acest îndemn este o simplă metaforă.

Aşa cum inima noastră tânjeşte după stări sufleteşti, după oameni de care ne este foarte drag şi pe care vrem să îi avem în preajmă, făcând tot ceea ce este posibil ca să accedem la ceea ce sufletul nostru năzuieşte, cred că, la fel, ar trebui să fim angajaţi, cu întreaga noastră fiinţă, să căutăm binele.

Înţeleptul Solomon ne spune că atunci când căutăm binele, nu facem altceva decât să dobândim bunăvoinţa lui Dumnezeu.

Şi în relaţiile dintre oameni, un om bun, un om cu inimă smerită, cu sufletul senin, se bucură întotdeauna de bunăvoinţă, de dragoste din partea semenilor săi.

Cu atât mai mult, când suntem angajaţi în a căuta binele, în toate faţetele pe care le poate lua, evident că dobândim bunăvoinţa şi dragostea lui Dumnezeu”.

Preasfinţia Sa a vorbit despre faptul că răul făcut aproapelui se întoarce asupra celui care l-a provocat:

„În acelaşi verset ni se spune un lucru în antiteză: «cel care umblă după rău, va da peste el». Nu este de prisos o asemenea exprimare? Cine caută răul este evident că va da peste el.

Nu este o simplă redundanţă! Este o formă de atenţionare.

Oamenii care umblă după rău se vor întâlni cu el.

Mai ales când ne propunem să facem rău cuiva. Suntem meschini, duplicitari, răutăcioşi şi credem că acel rău, pe care ne propunem să îl facem, nu ne poate atinge.

Îl îndreptăm exclusiv înspre cel cu care vrem să ne comportăm necuviincios. Cel puţin aşa gândeşte mintea noastră, în nepriceperea şi imaturitatea ei spirituală.

Răul pe care îl facem semenilor noştri, chiar dacă gândim că nu ne atinge, este cel care ne zdrobeşte cel mai tare. Mai mult decât răul pe care ni-l facem nouă înşine.

Este mult mai distructiv, mai nociv şi mai toxic. Cred că în felul acesta s-a gândit Înţeleptul Solomon când a spus că cel care umblă după rău va da în mod negreşit peste el.

Umbli să faci rău aproapelui tău, iar răul acela se va întoarce ca un bumerang asupra ta şi cu o intensitate mult mai mare de cum i-ai dat tu drumul, din sufletul tău.

În această perioadă a Postului Mare ar trebui să ne angajăm în a căuta, în orice conjunctură a vieţii noastre, binele, pentru ca în felul acesta să dobândim bunăvoinţa lui Dumnezeu, de care avem atâta nevoie”.

Preasfinţitul Ignatie a adus în discuţie o realitate foarte prezentă, din păcate, în spaţiul virtual:

„Să fim foarte atenţi! Răul pe care îl îndreptăm împotriva semenilor este un rău care se va întoarce. Are efect de recul şi se va întoarce cu o forţă zdrobitoare asupra fiinţei noastre.

Am putea actualiza îndemnul Înţeleptului Solomon  mai ales pentru cei prezenţi în spaţiul virtual.

Unii cred că dacă postează pe o reţea de socializare un comentariu negativ la adresa cuiva, a unei instituţii sau la adresa credinţei unui om, acel rău are un efect unilateral. Se înşală!

Cei care se angajează într-o asemenea întreprindere răutăcioasă nu fac altceva decât să se otrăvescă pe ei înşişi.

Este o amăgire să gândeşti că răul, pe care îl scoţi din tine ca o săgeată, pe care o îndrepţi spre semenul tău, nu are cum să vină şi înspre tine”.

Adresându-se celor care au urmărit Liturghia prin transmisia live, Părintele Episcop Ignatie i-a asigurat de comuniunea în rugăciune:

Slujim Liturghia cu o stare de tristeţe pentru oamenii care sunt privaţi şi nu au posibilitatea de a fi prezenţi la slujbă. Poate plătim pentru păcatele noastre.

Toţi cei care ne ascultaţi, să vă gândiţi că sunteţi mult mai prezenţi în inimile noastre.

Niciun episcop sau preot nu poate sluji vreo slujbă cu inima plină de bucurie neavându-i pe creştini de faţă. Podoaba Bisericii sunt creştinii.

Personal, ca episcop, vă cer iertare pentru această situaţie foarte dificilă.

Le luăm pe toate ca de la Domnul, le aşezăm în inima noastră, iar El ştie cel mai bine cum să le rânduiască.

Vă avem pe toţi în inima şi în gândul nostru. Este reală experienţa: când cineva nu este fizic în preajma ta, simţi mult mai profund în sufletul tău intensitatea prezenţei spirituale a acelui om”.