„Câtă nevoie este să fim oameni de lumină, în lumea aceasta, în care devenim, din nefericire, nişte sfeşnice ale întunericului, prin tot ceea ce facem: prin răutate, prin invidie, prin colportaj de bârfe, prin dispreţ faţă de semenii noştri, prin faptul că intrăm într-o competiţie orbească și distructivă, la nivel profesional! Toate acestea nu fac altceva decât să ne transforme în oameni ai întunericului, care nu îşi asumă responsabilităţile pe care le au fiecare, în domeniul în care lucrează.

Este atâta lipsă de responsabilitate în foarte multe din instituţiile noastre publice! Nu poţi să fii lumină dacă nu îţi asumi responsabilitatea conștient și neviciat.

Dacă ești medic, trebuie să îi slujeşti pe cei bolnavi cu toată dragostea şi cu toată deschiderea, fără să condiţionezi actul medical de onorariul pe care îl aştepţi. Evident că nu toţi medicii sunt în felul descris acum.

Dacă eşti preot şi Îl slujeşti pe Dumnezeu, şi eşti chemat să fii lumină printre oameni, nu poţi să pui nimic din cele materiale mai presus de cele spirituale. Din nefericire, şi printre noi sunt cei are iubesc mai mult banii şi condiţionează slujbele prin beneficii financiare.

Tu, ca preot, ca cel care ești chemat să răspândeşti lumină, să fii o făclie, devii sclavul celor materiale şi condiţionezi ceea ce ai primit în dar de la Dumnezeu, adică harul preoţiei, prin anumite taxe pe care le impui enoriașilor. Nu trebuie să condiţionezi. Altfel, devii mercenar al spiritului. Donațiile sunt benevole, nu normă de lege.

Am putea continua cu exemple din toate profesiile. Statutul de profesor este incompatibil cu degradarea pe care o generează corupția. Când nu este responsabil, începe să devină corupt. Dacă nu este responsabil, este un om care are întunericul în sufletul său. Nu poţi să îi treci pe elevi sau pe studenţi în urma unor bunuri materiale.

Peste tot, în instituţiile publice, în Poliţie, în Jandarmerie, în Parlament, ni se cere foarte multă responsabilitate și calitate umană. Viața semenului nostru, demnitatea sa umană trebuie să prevaleze în fața intereselor meschine de grup.

Oriunde suntem, ni se cere maximă responsabilitate. Unde este responsabilitate, este şi foarte multă lumină, care pe plan profesional înseamnă onestitate și competență redutabilă”.

Tot în acelaşi context, Ierarhul Huşilor s-a rugat, împreună cu cei prezenţi, mai ales pentru părinții ale căror suflete sunt îndurerate în urmă crimei și a tragediei de la Caracal, unde le-au fost ucise, în chip inuman și bestial fetele lor: Alexandra și Luiza. A îndemnat totodată, pe cei de faţă, să pomenească în rugăciuni şi să nu treacă cu vederea suferinţa şi durerea părinţilor celor două fete, insistând asupra solidarităţii pe care o putem manifesta mai ales prin rugăciune.