Pornind de la textul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii de dimineaţă (Matei 6, 14-21), Părintele Episcop Ignatie a explicat cuvintele Mântuitorului referitoare la iertare:

„Una dintre condiţiile primordiale ale postirii este iertarea. Textul evanghelic ne sugerează că Dumnezeu ne dăruieşte iertarea cu o singură condiţie: să avem şi noi capacitatea de a dărui iertarea semenilor noştri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu aşteaptă ca mai întâi noi să iertăm pe semenii noştri iar mai apoi El să ne dăruiască iertarea. Înțelegerea aceasta este una total greşită! Dumnezeu nu iartă condiţionat! El nu este ca noi oamenii, noi punem condiţii!

Noi ne-am obişnuit să iertăm şi să transmitem celui care ne-a greşit că îi facem un mare favor, şi impunem condiţii! Sau, când vine cineva să îşi ceară iertare de la noi, avem toată grija să îi înşirăm toate greşelile pe care le-a făcut. Este o iertare care are în spate o răzbunare. (...)

Sunt multe momente, în traiectul vieţii noastre pământeşti, în care nu avem puterea să iertăm, şi totuşi Dumnezeu ne dă un har care te ajută să te depăşeşti pe tine însuţi, să-ţi depăşeşti neputinţa şi să dăruieşti iertarea.”

De asemenea, Ierarhul Huşilor a arătat cum să învăţăm să iertăm cu adevărat:

„Atunci când nu poţi să ierţi, să Îi spui lui Dumnezeu lucrul acesta! Şi ceea ce este cu neputinţă pentru tine, ca om, la Dumnezeu este cu putinţă. Tot El îţi dăruieşte harul de a sparge acest bloc de monolit al mândriei, al egoismului care te împiedică să mergi spre celălalt şi să îţi ceri iertare. Nu este nimeni perfect, nu se poate într-un conflict să fie doar unul vinovat, chiar dacă poate partea de vină este mai mică a unuia faţă de celălalt. Tot iertarea lui Dumnezeu te ajută să îl ierţi pe semenul tău. La baza, la fundamentul iertării semenului tău, stă iertarea lui Dumnezeu. El ne învaţă să ne înmuiem inima, să iertăm noi mai întâi.

De aceea, Dumnezeu, în Evanghelie, nu condiţionează iertarea Sa cu iertarea noastră, ci vrea să ne înveţe că, așa cum El iartă necondiţionat, şi noi trebuie să iertăm necondiţionat.

Dumnezeu iartă cu generozitate, nu cu zgârcenie şi nu condiţionat! Iertarea care condiţionează ceva nu este adevărată. În limba greacă, cuvântul iertare se traduce prin „împreună-locuire”. Când ierţi pe cel de lângă tine simţi o uşurare extraordinară, simţi că el este în inima ta.”

La final, Preasfinţitul Ignatie a îndemnat pe cei prezenţi să îşi asume în acest Post renunţarea la păcatele dominante, recomandând totodată, pentru prima săptămână a Postului renunţarea totală la tot ce înseamnă media: „Să încercăm să renunţăm măcar la câte un păcat care simţim că ne domină. Bine ar fi ca în această primă săptămână, de intensă rugăciune, să închidem televizoarele şi toate reţelele de socializare şi să vedem cât de dependenţi suntem de toate aceste lucruri. Este o măsură duhovnicească, să vezi unde te afli, unde te situezi. Atenţie și la postul lăuntric, la postul inimii!”

Ierarhul Huşilor a citit celor prezenţi, la finalul slujbei, rugăciunile de dezlegare specifice intrării în Post.

Totodată, ca expresie a destinaţiei pe care o presupune Postul Mare, la strană, în timp ce credincioşii au fost miruiţi, s-a cântat Canonul Învierii: „pornim călătoria înspre sărbătoarea Pastilor cu Învierea în suflet. Să ştim că aceasta este ţinta noastră, destinaţia noastră. Pentru aceasta postim! Ca noi să înviem în Hristos şi să devenim părtaşi luminii „pururea fiitoare” – PS Ignatie.