Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Cosmin Gubernat, și părintele protopop de Huși Iulian Dumitru Ștefan, alături de părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele Silviu Lupu, slujitorii sfântului locaș.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor vorbit despre modul cum Preasfânta Fecioară Maria a metabolizat în ființa ei Cuvântul lui Dumnezeu:

«Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții : Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut» (Luca 2, 15)

În a doua zi după marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Biserica a dedicat o zi de prăznuire celeia care L-a adus în lume, L-a născut ca Om pe Fiul lui Dumnezeu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. 

Această celebrare liturgică nu este întâmplătoare sau care să țină de o pură coincidență. În gândul lui Dumnezeu totul are o coerență, de mult ori nebănuită de noi, cei care suntem parte din această frumusețe a trăirii credinței creștin-ortodoxe. 

Logica unei sărbători dedicată Maicii Domnului imediat după marele praznic al Nașterii lui Hristos o văd în felul următor: Maica Domnului este cea care L-a adus în lume pe Iisus, numit în Evanghelii și „Cuvântul” sau „Logosul” întrupat. Sfântul Ioan Evanghelistul, în debutul Evangheliei sale ne spune că „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”. În limba greacă, pentru acest termen este folosit „logos” care este polisemantic - înseamnă rațiune, înțelegere, coerență, logică, sens. 

Maica Domnului, ca cea care L-a născut pe Cuvântul cel dumnezeiesc, ipostatic, în lumea aceasta, este cea care L-a interiorizat cel mai mult, L-a adâncit în ființa sa cel mai mult. În Evanghelia de la Luca ni se spune că Maica Domnului păstra toate aceste cuvinte, adică tot ceea ce era legat de evenimentul dumnezeiesc al Nașterii pruncului Iisus, în inima ei. 

Cel ce reușește să metabolizeze Cuvântul lui Hristos devine ca o scriptură vie. Aceasta este legătura dintre sărbătoarea Nașterii Mântuitorului adică a Cuvântului ipostatic, ca Om, în lumea aceasta, și Maica Domnului, ca cea care a primit acest cuvânt în pântecele ei, și aducându-L în lume, păstra toate cuvintele rostite de Hristos în inima ei.

De obicei, noi reținem cuvintele celor pe care-i iubim și ne sunt dragi, au o rezonanță aparte pentru noi. Aceleași expresii rostite de o persoană pe care poate nu o simpatizăm, nu le reținem și nu ne spun nimic, nu sensibilizează sufletul nostru. În contrast cu cuvintele enunțate de cei pe care nu-i simpatizăm, un simplu cuvânt rostit o persoană la care ținem foarte mult, are o semnificație imensă pentru noi și-l reținem foarte ușor, încât în cultura filocalică se vorbește despre o „memorie a inimii”.

 Pentru a metaboliza cuvintele în inima noastră, este nevoie, în prealabil, să le înțelegem. Înțelegerea, care pornește din iubire față de persoana la care ținem foarte mult, ne ajută să zăvorâm în noi cuvintele omului pe care-l iubim. 

Maica Domnului păstra în memoria inimii sale cuvintele lui Hristos. Este menționat acest lucru în special de Sfântul Evanghelist Luca.

Păstorii căutau să vadă cuvântul pe care l-au primit de la îngeri și făcut cunoscut de Dumnezeu. Cum adică să vedem cuvintele? Auzim cuvintele, nu prea avem cum să le vedem. Un cuvânt poate genera imagini în mintea noastră sau să ne transpună în cele descrise. Auzim cuvântul, urechea noastră îl percepe, dar mintea deja se duce în conținutul descrierii acelor cuvinte. Cuvintele care generează imagini sunt cuvinte extraordinare, nu simple emisii fonice. 

Păstorii doresc să vadă Cuvântul. Eu aș sesiza în această dorință a lor ceva foarte profund  anume că nu era vorba numai cuvântul îngerilor care au rostit că S-a născut un Mântuitor care va aduce pace și bunăvoire în lumea aceasta, ci ei doreau să-L vadă pe Cel pe care Scripturile Îl numesc Logosul dumnezeiesc, veșnic, ipostatic, voiau să vadă Pruncul dumnezeiesc, să se împărtășească de vederea Pruncului Iisus. 

Ierarhul Hușilor a arătat care este impactul cuvintelor pe care le interiorizăm asupra felului nostru de a fi:

Sfântul Ignatie Teoforul, unul dintre marii episcopi ai Bisericii noastre primare spune că „cel ce are Cuvântul lui Dumnezeu, pe Iisus - ca Cel ce este Cuvântul ipostatic al lui Dumnezeu, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, are și capacitatea să Îl audă pe Iisus chiar și atunci când El tace, are capacitatea ca ceea ce spune să și facă și să devină cunoscut acel om prin faptele sale”. 

De multe ori în preajma unui om pe care-l iubim este suficientă tăcerea și să ne bucurăm de prezența celui care pentru noi înseamnă extraordinar de mult. Aceasta este taina Maicii Domnului. Ea a tezaurizat ca într-o vistierie acest Cuvânt ipostatic și apoi toate cuvintele lui Hristos pe care le păstra în tăcere în memoria inimii ei. 

Din păcate, noi ne împovărăm cu cuvinte cu o încărcătură negativă, le colportăm, le distribuim și avem o așa de multă satisfacție în a face lucrul acesta. Când ne rănim memoria inimii cu aceste cuvinte negative, noi înșine devenim oameni răi, ne pierdem liniștea, suntem generatori de foarte multă instabilitate sufletească. 

În omul care își alege momentele de tăcere, în care să mediteze asupra unui cuvânt, care știe să și asculte și nu numai să se repeadă cu concluziile lui în mod pripit, sălășluiește foarte multă înțelepciune și liniște, și mai multă profunzime în gândirea sa. Are exercițiul unui dialog interior cu sine însuși, mult mai consistent decât cel exterior, cu o altă persoană. De aceea insistă atât de mult Evanghelistul Luca, de cel puțin de două ori menționează că Maica Domnului păstrează în tăcere cuvintele lui Hristos. 

Să luăm aminte la acest model frumos al Maicii Domnului, ca cea care reușește cel mai bine să adâncească Cuvântul cel veșnic, pe Iisus Hristos și implicit, toate cuvintele pe care le-a rostit. 

 Unde este iubire, este înțelegere în sensul că este ușor să pricepem sensul a  ceea ce auzim. Și înțelegând aceste cuvinte, evident că le vom putea și asimila mai ușor, ca să devină sângele nostru, să fie așezate în inima noastră ca într-o memorie, ca într-o bază de date unde reținem totul. De ce? Pentru că iubim și înțelegem, și o facem cu atâta ușurință și, desigur, primim foarte multă bucurie în inima noastră.

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul rânduit, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Sfintele Taine, iar cei prezenți au ascultat un scurt recital de colinde, interpretate de un grup de copii din parohie.

La rândul său, Ierarhul Hușilor i-a colindat pe cei de față, și a mulțumit colindătorilor, precum și tuturor credincioșilor prezenți, între care s-a aflat și domnul Lucian Braniște, primarul municipiului Vaslui. Toți cei mici au primit, cu acest prilej, daruri din partea Primăriei Vaslui.