Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele protopop Marius Cătălin Antohi.

În omilia rostită cu acest prilej, Ierarhul Huşilor a explicat semnificaţiile pildei celor poftiţi la cină:

„Pasajul evanghelic ne vorbeşte despre faptul că un om oarecare organizează o cină, o masă festivă la care sunt invitaţi cei cărora li s-a pus în vedere participarea lor încă înainte de a şti momentul exact al venirii la cină.

Cel care a organizat cina a procedat aşa cum procedăm fiecare dintre noi când organizăm un eveniment.

Suntem foarte atenţi să invităm, din timp, pe cei pe care îi dorim să fie în preajma noastră, ca nu cumva să intervină ceva şi, din motive obiective, să nu mai poată participa. La fel a procedat şi acest om din pasajul evanghelic.

Din nefericire, cei care au fost invitaţi, cărora li se spusese din vreme, în momentul în care au fost poftiţi, fiecare în parte a venit cu câte o scuză, cu câte un pretext atât de nesemnificativ, atât de meschin în comparaţie cu importanţa participării la cină.

Greşeala celor invitaţi la cină a constat în faptul că a fost o disproporţie foarte mare între motivele invocate şi importanţa evenimentului la care ar fi trebuit să participe”.

Preasfinţia Sa a arătat că pretextele invocate de cei invitaţi nu aveau un fundament real:

„Primul a spus că şi-a cumpărat o ţarină şi vrea să o vadă. Ne putem da seama, foarte lesne, că nu poţi cumpăra un pământ fără să-l fi văzut înainte. Argumentul acesta este aproape un nonsens.

A doua persoană a spus că şi-a cumpărat nişte boi şi vrea să îi încerce. Şi aici lucrurile sunt mai mult decât simple, căci nu poţi cumpăra un animal fără să îl vezi înainte.

A treia persoană, în comparaţie cu celelalte două, am putea spune că vine cu un motiv plauzibil, scuzabil cu adevărat. Îşi motivează absenţa spunând că s-a căsătorit, că şi-a luat soţie.

Ar fi neapărat un obstacol faptul de a te căsători, este un motiv atât de neiertat în faţa celui care a organizat un eveniment?

Toate aceste motivaţii pentru a nu participa la un eveniment, despre care au fost anunţaţi din vreme, scot la iveală un păcat de care şi noi ne lăsăm seduşi.

Nu facem distincţia dintre secundar, dintre ceea ce este lipsit de importanţă, şi principal.

Cei trei care au venit cu aceste scuze, au transformat toate cele invocate, care fac parte din firescul vieţii noastre, într-un fel de închisori.

Pentru ei nu mai exista absolut nimic decât strict aceste îndeletniciri. Toată viaţa lor se rezuma strict la acestea”.

Totodată, Părintele Episcop Ignatie a motivat că invitaţia la cină este semn al comuniunii şi al dragostei celui care a organizat întregul eveniment:

„În Evanghelie ni se spune că Cel care organizează cina este Dumnezeu, Cel care ne cheamă la masa Sa, ne cheamă să ne întâlnim cu El.

Masa este, prin excelenţă, un simbol al comuniunii. Este foarte greu să inviţi la cină un duşman declarat. Nici măcar nu ai vrea să te intersectezi cu el.

Faptul de a fi invitat de cineva la o masă este un semn al comuniunii, al dragostei, un semn al sentimentelor frumoase pe care el le poartă în sufletul său.

Dumnezeu ne invită pe fiecare dintre noi.

Nu suntem departe de cei care au invocat acele motive. Astăzi motivele iau o altă formă, nu foarte departe de cele invocate”.

În motivele invocate de cei ce au refuzat invitaţia ne putem regăsi fiecare dintre noi:

„Unii suntem legaţi de cele materiale, obsedaţi de ele. Când se organizează zilele de piaţă sau de târg? Duminica, în timpul Liturghiei!

Nu poţi veni la Sfânta Liturghie pentru că eşti în piaţă şi la târg. Sunt şi multe alte motive, mult mai relevante, pentru a ne scuza că nu venim la Liturghie, la masa Domnului.

Ne putem identifica cu cel care a invocat că vrea să îşi vadă ţarina atunci când suntem legaţi de cele materiale.

Al doilea a invocat că vrea să îşi încerce boii. Boul este simbol al puterii.

Sunt oameni foarte obsedaţi de putere. Când eşti îmbătat de putere, foarte uşor ajungi la corupţie.

Funcţia, puterea pe care o absolutizezi, te orbeşte şi nu te mai lasă să vezi limpezimea aspectelor vieţii spirituale din existenţa ta, din traiectul tău biografic.

Nu mai eşti sensibil faţă de cele spirituale, duhovniceşti, să te îngrijeşti de sufletul tău. Eşti îmbătat de putere şi vrei permanent să o exerciţi într-un mod despotic”.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre motivul invocat de a treia persoană, motiv care aparent ar putea fi legitim:

„Nu este greşit să dai o importanţă vieţii de familie, să fii preocupat să îţi educi copiii.

În momentul în care absolutizezi, în momentul în care reduci totul exclusiv la familia ta, scoţându-l pe Dumnezeu din această ecuaţie, lucrurile se complică.

Un om care Îl iubeşte sincer pe Dumnezeu, şi El este în centrul vieţii sale, se comportă frumos şi faţă de soţia şi copiii săi şi este o binecuvântare în viaţa lor.

Păcatul celui de-al treilea consta în faptul că Dumnezeu lipsea din viaţa lui. Nu pentru că dădea importanţă vieţii de familie.

Nu agreez interpretarea în care se spune că cel de-al treilea este un simbol al omului prins în caruselul poftelor trupului.

Omul acesta Îl excludea pe Dumnezeu, pe Cel căruia i-a promis că va participa la cină.

Găsim nenumărate motive pentru a refuza o invitaţie. Unele pretexte nu au niciun fel de relevanţă în comparaţie cu importanţa evenimentului.

Este ca şi cum ne-ar invita o persoană foarte importantă la cină, cu o poziţie socială de o vizibilitate extraordinară, iar noi invocăm o scuză ridicolă. De exemplu, ne invită la cină regina Angliei, iar noi ne scuzăm că avem de pus murături pentru iarnă.

Să ne ajute Dumnezeu, pe fiecare dintre noi, să nu inventăm tot felul de scuze, unele mai nefondate decât altele, pentru a nu ne întâlni cu El, pentru a nu participa la Sfânta Liturghie”!

Părintele Episcop Ignatie a sfinţit, după Sfânta Liturghie, un clopot pentru biserica nouă din Bumbăta.

Tot cu acest prilej, câştigătorii concursului eparhial de iarnă „Hristos se naște-n satul meu” ediția I, au fost premiaţi de Ierarhul Huşilor, iar mai multe grupuri de copii, de la Şcoala generală din Vetrişoaia şi de la Şcoala „Mihail Sadoveanu” din Huşi, au cântat colinde.