Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Marius Cătălin Antohi și părintele paroh Ionel Apalaghiței.

După slujba de sfințire, Ierarhul Hușilor a explicat celor prezenți principalele semnificații ale acestei rânduieli, îndemnându-i să  reflecteze la locul pe care îl ocupă biserica în viața lor.

A urmat Sfânta Liturghie, oficiată pe un podium amenajat în apropierea locașului de cult.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre modul în care Dumnezeu îi poate oferi omului capacitatea de a vedea dincolo de aparențe:

«A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd» (Ioan 9, 25)

Răstimpul dintre Marele Praznic al Învierii Domnului Hristos și Sărbătoarea Cincizecimii este unul în care Biserica ne invită să aprofundăm înțelesurile profunde ale celui mai mare eveniment din istoria umanității: biruința morții prin Învierea lui Hristos.

Biserica a găsit că este potrivit ca timp de cincizeci de zile să căutăm să înțelegem acest dar minunat pe care Dumnezeu l-a făcut omului, învingând moartea, răstignindu-Se pentru noi, jertfindu-Se din dragoste desăvârșită. Toate fragmentele evanghelice care se citesc în duminicile după Paști sunt o invitație de a ne adânci în Învierea lui Hristos.

Pericopa evanghelică ne vorbește despre minunea săvârșită de Hristos cu un orb din naștere.

Apostolii erau într-o dilemă, pe care I-au împărtășit-o Domnului Hristos. Ei întrebau cine a păcătuit, dacă acest orb s-a născut în felul acesta. El sau părinții lui? Domnul Hristos le spune că nici părinții, și cu atât mai puțin orbul, nu au păcătuit, ci a fost rânduit să se nască în felul acesta, pentru ca Dumnezeu-Omul să arate întregii lumi că El este lumina cea adevărată.

Prin această minune este slăvit Dumnezeu în lucrările Sale minunate față de oameni. Nu orice infirmitate a trupului trebuie să aibă drept consecință obligatorie păcatele omului, ci este o taină a lui Dumnezeu. El știe cel mai bine de ce unii suferă de anumite infirmități ale trupului.

Hristos, Lumina lumii, ia pământ, scuipă în acesta și face tină, pe care o aplică pe ochii orbului, rugându-l să meargă la Scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește „trimis”). Spălându-se, orbul rămâne uimit, pentru că și-a căpătat vederea.

Domnul a făcut gestul amestecării țărânii cu saliva Lui, trimițându-ne la momentul în care a fost creat omul. Atunci, Dumnezeu a luat țărână și l-a modelat pe om, suflând asupra lui suflare de viață – harul cel necreat al Dumnezeirii Celei unice. La fel, Hristos ni se arată a fi Creatorul, trimisul lui Dumnezeu în această lume.

Scăldătoarea Siloamului primea apa dintr-un loc numit Ghihon care se tâlcuiește „fântâna fecioarei”. Hristos S-a născut din Fecioara Maria, din pântecele ei preacurat, ca dintr-o fântână, și a fost trimisul lui Dumnezeu Tatăl în această lume ca să ne vindece de miopia spirituală.

Consistența acestei minuni rezidă în faptul că orbul, după vindecare, devine văzător de Dumnezeu. Nu primește numai darul unei vederi fizice, ci are capacitatea - darul lui Dumnezeu primit în inima lui -, de a vedea cele profunde, dincolo de cele care ni se înfățișează.

Orbul vindecat avea disponibilitatea lăuntrică de a vedea dincolo de aparențe. Știa să se uite dincolo de cele care nouă ni se înfățișează și de care nu trecem. Noi nu trecem înspre partea nevăzută, care se ascunde întotdeauna în spatele vizibilului.

Cărturarii și fariseii, manifestau, din nefericire, alergie față de toate lucrările lui Dumnezeu-Omul. Ei nu au putut să accepte că orbul a fost vindecat de Hristos, conform mărturiei pe care el le-a dat-o.

Ierarhul Hușilor a afirmat că, vindecându-l de orbire, Hristos i-a dăruit omului retina spirituală cu care să capteze lumina dumnezeiască:

Orbul din naștere a primit nu numai vederea fizică – cu care s-a putut bucura de tot ceea ce era în jur -, ci Domnul i-a dăruit retina spirituală, morală, de a capta lumina dumnezeiască și de a o transforma într-o mărturisire deosebită.

Retina este un strat subțire, format din celule fotosensibile. Ea este în spatele globului ocular, captează lumina și o transformă într-un impuls nervos. Noi așa spunem că vedem.

Orbul din naștere a fost înzestrat de Hristos cu o retină duhovnicească, care avea capacitatea să asimileze lumina spirituală, pe care a transformat-o într-un dialog apologetic deosebit de frumos. Deducem că el nu avea școală deoarece orb fiind, nu putea să învețe.

El a fost interpelat de fariseii și cărturarii care au încercat să îl manipuleze, spunându-i că Cel care l-a vindecat nu este de la Dumnezeu, nu este un Om sfânt, pentru că a încălcat ziua sâmbetei. Spre disperarea acestora, orbul intră în dialog.

Domnul i-a dăruit o logică imbatabilă, care izvora din retina spirituală, care a asimilat lumina lui Hristos primită în suflet. Orbul le spune: „nu știu dacă este păcătos, nu ține de mine, este problema voastră. Eu una știu, am o evidență pe care nu o pot nega, am fost martorul ei și o trăiesc în viața mea: văd!. Nu încercați să îmi spuneți că pot lovi cu pumnul vântul sau să albesc tăciunele”.

Cărturarii și fariseii au continuat dialogul cu acest orb, întrebându-l cum i s-a întâmplat acest lucru. Orbul le povestește cum s-a desfășurat minunea. Chiar dacă au fost puși în fața unei mărturii pe care nu o mai puteau contesta, fariseii și cărturarii, orbi la suflet, i-au spus orbului, care avea o vedere orbitoare: „noi nu știm dacă este de la Dumnezeu sau ucenic al lui Moise, degeaba ne relatezi minunea”.

Orbul intervine, iritându-i și mai mult cu răspunsul pe care l-a dat: „tocmai în aceasta stă minunea, că voi nu știți Cine este, și El m-a vindecat. Nu putea să asculte Dumnezeu pe cineva păcătos”. Prin urmare, Iisus este de la Dumnezeu.

Când au văzut că sunt în fața unei asemenea argumentații pe care nu o mai puteau destrăma, cărturarii și fariseii au trecut la atacul la persoană. Așa facem noi când nu mai avem argumente în fața cuiva pe care îl simțim că ne domină prin argumentele și logica sa. Fariseii îi spun: „în păcate te-ai născut tu și părinții tăi”, și l-au alungat din sinagogă.

Dacă noi suntem sinceri și Îi încredințăm Domnului cele ale universului nostru lăuntric, El ne dăruiește vindecare și ne ajută să ne recăpătăm vederea spirituală, pierdută în urma păcatului. Păcatul ne întunecă și stinge lumina din noi, ne transformă în miopi.

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să caute spre profunzimea lucrurilor, dincolo de aparențe:

Dacă ne vom încredința lui Hristos, El ne va dărui o retină morală, care să prelucreze lumina duhovnicească, prin care să vedem cele profunde ale lumii de astăzi.

Din păcate, suntem foarte mulți orbi sufletește. Nu avem capacitatea de a vedea esența lucrurilor. Ne oprim doar la ceea ce ține de aparență și judecăm, calomniem și batjocorim foarte ușor. Nu pătrundem în adâncul inimii celui pe care îl judecăm. Ne lăsăm ademeniți de manipulări care nu au un fundament rațional, așa cum nu avea niciun fundament real ceea ce spuneau cărturarii și fariseii care încercau să îl determine pe orb să spună că Hristos nu a făcut nimic cu el. Voiau să îl manipuleze într-un fel încât să se renege pe sine însuși.

Câți nu sunt alergici, în lumea aceasta, și fac o adevărată „indigestie” la tot ceea ce ține de viața Bisericii, de lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre? Câți nu sunt care ironizează și persiflează și spun că Dumnezeu este o iluzie, că nu există minuni, că sunt doar autosugestii? Întâlnim destui oameni de felul acesta. Sunt orbi spirituali. Nu reușesc să vadă cele de dincolo de lumea aceasta și încep un război cu toți cei care cred și Îl mărturisesc pe Hristos.

Dacă noi asimilăm lumina lui Hristos pe care o primim în sfintele slujbe și, în mod desăvârșit, când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui, vom putea da răspuns celor care încearcă să ne clatine și să ne dărâme convingerile lăuntrice și viziunea duhovnicească despre Dumnezeu și trăirea credinței.

Orbul, fără școală, le-a dat răspuns unor oameni cu foarte multă școală. Adevărata înțelepciune vine din lumina dumnezeiască, nu din altă parte.

Inteligența poate avea momente când devine malefică. Diavolul este inteligent. Înțelepciunea pe care o dă Dumnezeu nu poate fi transformată în ceva malefic. Înțelepciunea este un amestec de inteligență cu lumina care vine de Sus.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dăruiască retina duhovnicească, care să capteze lumina dumnezeiască și să o transforme într-un mod de viață. Să dobândim un mod de a gândi, o mentalitate, o minte care să aibă în ea gândul lui Hristos.

La finalul Sfintei Liturghii, în semn de apreciere pentru lucrarea pastorală și edilitară desfășurată până în prezent, Ierarhul Hușilor l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Ionel Apalaghiței și a oferit diplome de ctitor și distincții de vrednicie celor care s-au implicat în ridicarea locașului de cult din satul Urlați.