Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protopop Andrei Mereuță, și părintele Ciprian Timofte, duhovnicul mănăstirii, alături de stareți din eparhie și preoți din parohiile învecinate.

Numeroși credincioși au ales să petreacă clipe de rugăciune și de bucurie duhovnicească la hramul acestui așezământ monahal.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre relația dintre  unitate și distincție,  Sfânta Treime fiind modelul absolut în acest sens: 

«Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis» (Ioan 17, 20-21)

În Biserica Ortodoxă Română, în a doua zi după marele praznic al Pogorârii Duhului Sfânt, este sărbătoarea dedicată Preasfintei Treimi, a Dumnezeului nostru Cel care este Unul în ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae ne spune că „Preasfânta Treime este taina perfectei unități a Persoanelor distincte” în sensul că cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi au în comun Ființa cea dumnezeiască. Și această comunitate de ființă sau de natură este cea care ne păzește de una dintre ereziile din Antichitate: politeismul, adică credința în mai multe zeități. 

Noi avem un singur Dumnezeu însă în Trei Persoane. Ca să înțelegem, pe cât ne este cu putință, taina aceasta a Preasfintei Treimi, același părinte sfânt și mărturisitor Dumitru Stăniloae ne spune că unitatea de Ființă și deosebirea celor Trei Persoane este într-o comparație palidă și foarte săracă așa cum noi avem în comun firea umană, dar fiecare dintre noi suntem atât de distincți, avem particularități, specificități care ne ajută să-l identificăm pe cel de lângă noi. 

Și în acest fel, prin numele pe care-l purtăm, concentrăm tot ceea ce este legat de o anumită persoană, toate caracteristicile, particularitățile ei, începând de la timbrul vocii, modul cum gândește, cum gesticulează, fizionomia - toate coroborate ne ajută să identificăm pe cineva și în felul acesta îi spunem pe nume.

Desigur, această comparație este una foarte palidă pentru că unitatea în Preasfânta Treime și distincția sunt perfecte, absolute. Unitatea nu pune și nu periclitează în niciun fel deosebirea sau distincția celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Dar nici particularitățile celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi nu periclitează în niciun fel și nu atentează la unitatea de ființă dintre ele. 

Tatăl are drept particularitate că este nenăscut. Fiul este născut din veșnicie. Duhul Sfânt este purces tot din veșnicie din Tatăl. Acestea sunt particularitățile prin excelență, absolute, ale Persoanelor Preasfintei Treimi, prin care noi le identificăm, așa cum ele ni s-au descoperit nouă prin întruparea lui Hristos. Hristos este Cel care ne-a descoperit taina Preasfintei Treimi și că Dumnezeul nostru, cel Unul în Ființă este întreit în Persoane.

La Botezul Domnului, Tatăl este Cel care mărturisește din ceruri: „Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit întru care Eu am găsit bunăvoință” (cf. Matei 3, 17). Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel asupra Iordanului și asupra Fiului. Iar Fiul, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, este în repejunile Iordanului. 

Observați cum Sfânta Treime – și pe bună dreptate a subliniat un teolog contemporan – Se revelează într-un eveniment covârșitor din istoria umanității. Nu ni Se arată Preasfânta Treime în speculația sau în abstracția cuiva, ci într-un eveniment, la întruparea Mântuitorului, în Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. 

La Schimbarea la Față pe Muntele Taborului, Duhul este în chip de nor, Tatăl mărturisește și El din acest nor că „Acesta este Fiul întru care Eu am găsit bunăvoință” (cf. Matei 17,5)  iar Fiul este pe Muntele Taborului întru slavă, întru lumina cea dumnezeiască, El Însuși fiind Lumina ființială. 

Și în momentul întrupării, când Maica Domnului a primit vestea că va zămisli pe Fiul lui Dumnezeu ca Om în această lume, puterea Celui Preaînalt, adică a lui Dumnezeu-Tatăl, a umbrit-o pe Maica Domnului și Duhul Sfânt este Cel care a făcut posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu ca Om în această lume. 

Preasfinția Sa a arătat că în relațiile dintre oameni se pune accentul mai ales pe particularitățile fiecăruia, fapt ce sabotează unitatea:

Preasfânta Treime este taina perfectei unități a celor Trei Persoane distincte. Într-o terminologie mai curentă și modernă se vorbește adesea despre unitatea în diversitate. Această unitate este perfectă în Preasfânta Treime ca și distincția celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi, fără ca Ele să se confunde. 

În viața noastră a oamenilor, această unitate în distincție sau în diversitate este una care pălește. Diversitatea sau particularitățile noastre sunt cele care sabotează și dinamitează unitatea dintre noi. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că la nivelul vieții umane, în umanitatea noastră, noi nu mai trăim darul acesta al umanității așa cum Dumnezeu ni l-a dăruit, pentru că suntem foarte multe voințe proprii, egoiste, centrifugale, foarte multe păreri și opinii, și toate acestea dezintegrează unitatea dintre noi. 

Vedeți cu mare ușurință că și într-o familie, unde sunt doi, trei sau cinci, fiecare caută să se afirme într-un mod egoist, punându-și propriul eu în centru. Așa se nasc conflictele dintre oameni, chiar dacă noi avem ceva comun, umanitatea - firea omenească -, dar ne dezintegrăm. 

De aceea Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae a folosit o comparație în ceea ce privește unitatea dintre oameni și diversitatea sau particularitățile noastre ca o funie pe care sunt niște noduri. Acele noduri sunt persoanele umane; câteodată eu-rile sunt proeminente din pricina egoismului. Legătura dintre noduri, ața propriu-zisă, este firea umană dintre noi care se poate subția, aproape dezintegra, în momentul în care nodul acela, adică omul în sine ca subiect, se supraevaluează și devine egoist, răutăcios, orgolios, fără sensibilitate, și renunță la iubire. Pe măsură ce nodurile devin aproape indistincte, deși rămân acolo, pentru că rămânem ca persoane, este semn că noi ne lăsăm animați de iubire, și în dragoste întotdeauna îl afirmăm în primul rând pe celălalt, nu pe noi înșine - nu mai sunt nevoile sau problemele noastre cele care primează ci ale celuilalt. 

Aceasta este măsura sfințeniei și a dragostei desăvârșite pentru care avem ca model dragostea Preasfintei Treimi despre care Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae ne spune așa:

„În iubirea deplină, Peroanele nu Se dăruiesc și nu Se acceptă numai reciproc ci și Se afirmă reciproc și personal, Se pun în existență prin dăruire și prin iubire.”

Veți spune că acest lucruri sunt puțin complicate pentru noi! Dar este nevoie să le reamintim în această zi de sărbătoare a Preasfintei Treimi pentru că Ea este modelul prin excelență pentru noi a cum putem pune în armonie ceea ce ține de unitate, cu ceea ce ne deosebește unul de celălalt. 

În Preasfânta Treime iubirea este desăvârșită și atunci unitatea în Ființă, a firii dumnezeiești nu este pusă în pericol de deosebirile dintre Persoanele Preasfintei Treimi. Dimpotrivă una afirmă perfect, în mod absolut, pe cealaltă. Adică deosebirile afirmă unitatea de Ființă, și unitatea de Ființă e cea care pune în evidență, deosebirile dintre Persoanele Preasfintei Treimi.

La nivelul vieții umane, ar trebui să folosim „unitatea în distincție”, în ceea ce este deosebit, căci „diversitatea” este un termen deja confiscat ideologic, Diversitatea sau distincția sau ceea ce este particular pentru fiecare, luptă și subminează unitatea dintre noi. Există tendința ca ceea ce se află în cadrele acestei diversități să pună în pericol și să distrugă unitatea. Vedeți cât de simplu este și în viața de familie când se pune un accent pe o părere personală ca expresie a egoismului, a răutății, se fărâmițează unitatea vieții de familie. Și așa se ajunge în punctul în care cei doi soți divorțează și renunță, pentru că a primat în viața lor ceea ce era diferit, distinct, deosebit și făcea parte din cadrele acestea ale diversității. 

Dumnezeu așa ne-a lăsat și ne vrea să fim în unitate dar și cu specificitățile noastre, specificități care să nu distrugă și să nu dezbine unitatea dintre oameni, așa cum specificitățile din Preasfânta Treime, tot ceea ce este distinct în Preasfânta Treime nu distruge unitatea Ei.

Este cum nu se poate mai actuală această sărbătoare a Preasfintei Treimi pentru vremurile noastre. Preasfânta Treime să fie cea care să ne inspire, să găsim calea aceea frumoasă de armonie, de echilibru, între ceea ce este distinct particular, specific, și ceea ce ține de unitatea dintre noi. Ori de câte ori vedem că există excese prometeice dinspre egoismul nostru, care pune în pericol unitatea, să le eradicăm cu înțelepciune, ca să putem să salvăm unitatea dintre noi. O salvăm doar dacă suntem locuiți de iubire. Indiferent câte intemperii sunt în relația dintre doi oameni, iubirea este cea care reușește să salveze întotdeauna unitatea dintre noi.