Din soborul slujitorilor au făcut parte numeroşi părinţi stareţi ai mănăstirilor nemţene.

În cuvântul de învăţătură rostit, Ierarhul Huşilor a creionat profilul duhovnicesc al Sfântului Ioan Botezătorul, insistând pe maniera în care acesta a ales să mărturisească adevărul, cu preţul propriei libertăţi şi chiar a vieţii:

«Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc». (Luca 3, 9)

„Pomenim un moment dramatic din viaţa celui mai minunat profet, ultimul al Vechiului Legământ. Biserica ne pune spre reflecţie duhovnicească momentul sfârşitului vieţii Sfântului Ioan Botezătorul.

Unii se întreabă de ce Biserica a găsit de cuviinţă să sărbătorească Tăierea Capului Sfântului Ioan? Nu cumva suntem sadici? Nu cumva nu facem altceva decât să adorăm cruzimea? Nu cumva ne bucurăm prin această zi în care Sfântului Ioan Botezătorul i-a fost tăiat capul? Nimic din toate acesta!

Noi nu sărbătorim în sine acest eveniment tragic, ci altceva, care se ascunde în spatele acestui eveniment tragic – care este, aşa cum îl numea Mircea Eliade, «un absurd al istoriei».

Biserica ne pune spre reflecţie faptul că a mărturisi adevărul presupune în mod implicit să te pregăteşti să şi mori pentru el.

Sfântul Ioan Botezătorul a intrat în conştiinţa Bisericii, aşa cum reiese cu prisosinţă din textele Sfintei Scripturi, ca fiind un om de o intransigenţă morală, de o verticalitate, asceză şi sinceritate aparte.

Vieţuia foarte ascetic. Se hrănea doar cu lăcuste şi miere sălbatică. Era îmbrăcat foarte simplu şi mânca frugal, pentru ca să îşi ascute starea inimii pentru Hristos.

Intransigenţa lui morală provenea din faptul că nu admitea niciun compromis. Sfântul Ioan nu slujea un concept, o idee, ci Adevărul în Persoană.

Atât de minunat s-a raportat faţă de Hristos, încât niciodată nu s-a pus mai presus de El, cu toate că mulţi dintre contemporanii săi îl confundau cu Hristos.

Sfântul Ioan Botezătorul ar fi putut să profite de ignoranţa lor şi să le spună că el este Mesia. Nicidecum. Aşa de frumos şi-a devoalat atitudinea smerită faţă de Hristos, încât a spus: «El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Eu vă botez cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc».

El şi-a dat viaţa mărturisind adevărul. A avut îndrăzneala duhovnicească de a-l pune la punct pe regele păcătos Irod Antipa, spunându-i că trăieşte în concubinaj. L-a avertizat că nu este bine ce face”.

Preasfinţia Sa a afirmat că mărturisirea adevărului trebuie să se facă fără compromisuri:

„Adevărul se cere mărturisit, nu transpus în forme relaxate, din care să nu priceapă nimeni nimic şi să producă confuzie. Adevărul este clar, limpede şi acestuia trebuie să îi slujim. Acest lucru îl sărbătorim astăzi.

Mesajul sărbătorii de astăzi este mai actual decât oricând: să mori pentru adevăr! Să mărturiseşti adevărul! Să fii intransigent, în primul rând, cu tine însuţi, aşa cum a fost Sfântul Ioan Botezătorul.

La noi, raportul este întotdeauna invers. Suntem extrem de intransigenţi şi cerem foarte mult – pretenţii păcătoase – de la cei din jur. Faţă de noi înşine nu ne impunem nimic. Niciun fel de rânduială, de stricteţe morală.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost exigent cu sine însuşi, şi din această exigenţă s-a născut şi intransigenţa faţă de cei din jur.

În predica sa, Sfântul Ioan Botezătorul se adresează tuturor categoriilor sociale, spunându-le să nu admită, sub nicio formă, compromisul.

Dacă admitem compromisul, el devine ca un cancer în viaţa duhovnicească.  

Să nu admitem compromisul nici din punct de vedere moral – adică să acceptăm ca păcatul să lucreze în viaţa noastră şi să ne desfigureze ca oameni – nici în viaţa socială”.

Părintele Episcop Ignatie a explicat îndemnurile pe care Sfântul Ioan Botezătorul le făcea contemporanilor săi:

„El spunea: «faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam».

Prin acest îndemn, Sfântul Ioan ne spune, la modul cât se poate de explicit, să lăsăm formalitatea deoparte. Să nu invocăm tradiţia, faptul că «aşa am învăţat şi că aşa am primit moştenire». Să trăim noi înşine adevărul, credinţa! Să fim conştienţi de credinţa noastră!

Putem mărturisi credinţa numai dacă suntem conştienţi şi înţelegem ce se întâmplă cu noi din punct de vedere duhovnicesc.

Să nu fim formalişti în credinţa noastră. Să pătrundem în conţinutul ei profund. Credinţa este întâlnire cu Dumnezeu, nu este teorie.

Celor care se bucură de un anume confort material sau au anumite poziţii sociale de vizibilitate le spune: «cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea».

Le cere şi acelora să nu admită compromisul în viaţa lor. Să nu se îmbogăţescă în mod necinstit. Cei care se îmbogăţesc în mod necinstit, corupt, sunt şi foarte zgârciţi. Este o regulă duhovnicească. Bogăţia le-a orbit mintea.

Sfântul Ioan Botezătorul se adresează vameşilor şi le spune să nu facă nimic mai mult decât le este rânduit.

Vameşii îi reprezintă pe cei care au o funcţie publică. Le cere să fie cinstiţi, să nu fie corupţi. Să nu abuzeze de funcţia lor, dacă sunt puşi să chivernisească banii publici. Le cere să respecte legea.

Cum ar arăta ţara aceasta dacă am fi, pe cât ne stă în putinţă, în toate categoriile sociale, oameni cinstiţi!

Ultima categorie căreia se adresează Sfântul Ioan Botezătorul sunt soldaţii, cărora le spune: «Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră».

Prin acest mesaj, Sfântul Ioan se adresează celor care împart dreptatea, fie că sunt militari, magistraţi sau avocaţi, şi le spune să nu asuprească pe nimeni, să nu învinuiească pe nedrept, să fie corecţi, să nu admită compromisul”.

În concluzia cuvântului său, Ierarhul Huşilor i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu lase loc la compromisuri atunci când adevărul trebuie mărturisit:

„Să mărturisim adevărul şi să nu facem compromisuri când suntem în situaţii limită.

Să mărturisim adevărul chiar cu preţul de a fi calomniaţi! Când ne asumăm să mărturisim adevărul, deranjăm anumite persoane. Atunci, acestea ne calomniază şi încearcă să ne murdărească identitatea, să inventeze lucruri pe care niciodată nu le-am gândit, şi astfel ne pierdem curajul de a mai mărturisi adevărul.

Ar trebui să ne acordăm viaţa cu adevărul şi să îl mărturisim.

Aceasta sărbătorim astăzi: Să mărturisim adevărul şi să murim pentru el”.