Întâlnirea a fost prezidată de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și a avut ca temă „Comuniunea în viața monahală – izvor de putere și pregustare a Împărăției lui Dumnezeu”.

În deschiderea evenimentului, Ierarhul Hușilor a vorbit despre libertatea interioară a monahilor și despre capacitatea de a păstra unitatea minții:

Sfântul Siluan dădea un sfat: „călugărul să nu citească ziare, foarte multă informaţie din afară, din lume, pentru că aceasta îl împrăștie lăuntric”. 

Dar noi trăim în lume, suntem parte din lume. Cu ce ne-ar putea împrăștia lăuntric informația, știrile? Acum, cercetătorii în domeniul neuroștiințelor au ajuns la aceeași concluzie: omul „bombardat” informațional nu mai are capacitatea să se regăsească pe sine însuși. Acesta este și motivul pentru care atâţia oameni trăiesc o stare de dezintegrare interioară spirituală – creierul nu mai face faţă la solicitările și la stimulii exteriori.

Oamenii care se confruntă cu situaţii foarte greu de dus din punct de vedere sufletesc, sunt îndemnați de oamenii de știinţă – nu de duhovnici sau de Sfântul Siluan – să caute spaţii de libertate, în meditaţie și în rugăciune, unde omul trăiește cel mai intens libertatea și decuplarea de la tot ceea ce înseamnă acest „bombardament” informaţional, căruia nu-i mai facem faţă. 

Mintea noastră este hipersolicitată și ajungem în momente în care, pur și simplu, nu mai facem față – într-o exprimare mai colocvială, clacăm –, iar motivul acestei capitulări este unul foarte precis. Sfântul Siluan știa ce spune, chiar dacă nu avea studiile celor din domeniul neuroștiinţelor.

Așa cum știţi, nu sunt anti-tehnologie, însă nu am fost nici un mare promotor al unei asumări a acesteia, și am avut întotdeauna o rezervă – și o am în continuare –, în ceea ce privește prezenţa monahilor pe reţelele de socializare. Noi spunem emfatic, câteodată, fără să fie acoperit de conţinut și de realitate, că am fugit de lume, când, de fapt, noi lăsăm să pătrundă lumea în noi, prin reţelele de socializare.

În momentul în care ai un cont pe o rețea de socializare, este clar că lumea este în tine. Poţi să stai departe de zumzetul orașelor sau de aglomerările umane, poţi să stai în vârful muntelui – dacă ai acces la informaţii, o lume întreagă este cu tine.

Orice pauză de la tehnologie este foarte benefică pentru noi, din punct de vedere spiritual. Este o dependență de care nu suntem conștienți.

În încheiere, Preasfinția Sa a citat un cuvânt al Sfântului Siluan Athonitul, din capitolul Pentru păstori și duhovnici, al cărții intitulate „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”:

„Domnul a pus în Sfânta Biserică păstori, iar ei slujesc în chipul lui Hristos, și le este dată stăpânirea a ierta păcatele în Duhul Sfânt. Tu poate vei gândi: cum poate acel episcop (sau duhovnic sau preot) a avea Duhul Sfânt, când lui îi place să mănânce și are alte neputinţe? Ci eu zic ţie: Este cu putinţă, dacă nu primește gânduri rele. Așa că, și de are un neajuns, acesta nu împiedică harul a via în sufletul lui. Asemenea unui pom înverzit, ce are câteva crăci uscate, dar aceasta nu-l împiedică a rodi; sau, pe un ogor este mult grâu și, deși prin el crește și neghină, totuși aceasta nu-l împiedică a crește.”

Așadar, Sfântul Siluan ne spune că Duhul Sfânt poate să vieze și să lucreze în noi, cei care am primit responsabilităţi de la Biserică, deși avem multe neputinţe, cu o singură condiţie – să nu avem gânduri rele.

Cred că unitatea lăuntrică a Bisericii suferă foarte mult, din cauză că noi, cei din interior, avem foarte multe gânduri rele: în obște, îndreptate împotriva fratelui (sorei) sau a stareţului, iar dacă te ridici împotriva stareţului, ușor te vei ridica și împotriva episcopului. Episcopul, dacă nu e duhovnicesc, se ridică împotriva mitropolitului și a patriarhului.

Așa se poate instala o dezordine care, însă, nu se vede în afară, decât în formele ei cele mai desfigurante, când omul pur și simplu se împotrivește și tulbură viaţa Bisericii. Dar, de cele mai multe ori, această tulburare rămâne doar între noi; cred că e mult mai grav, și macină mult mai mult tot ceea ce ţine de viaţa și unitatea dintr-o mănăstire sau episcopie, viaţa Bisericii.

De ce? Pentru că fiecare dintre noi căutăm să fim centru: în mănăstire, călugărul caută să fie centrul, când, de fapt, el are trebui să gândească altfel: prin stareţ – centrul mănăstirii și al Bisericii – este Hristos (la nivel de Episcopie – episcopul, la nivel de mănăstire – stareţul, la nivel de Biserică – patriarhul, mitropoliţii și ierarhii). Dacă te raportezi la cel mai mare ca la cel prin care Hristos lucrează pentru obștea ta – sigur că și pentru noi e o responsabilitate, și trebuie să avem conștiinţa că suntem cei în care viază și lucrează Hristos, pentru ca și acel frate să simtă acest lucru; chiar și în momentele lui de revoltă, când te judecă, să ajungă, încet-încet, văzându-te pe tine, ca stareţ, și că în tine viază harul lui Dumnezeu, să zică: „E omul lui Hristos, și mă las în mâinile lui, să fiu călăuzit de el”.

Eu cred că viața noastră duhovnicească în mănăstiri a mai sărăcit, și pentru faptul că nu avem drept centru al ei Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Sigur că și celelalte – activităţile administrative, edilitare, munca – toate fac parte din viaţa călugărului, a celui care și-a dăruit viaţa lui Hristos. Dar, dacă acestea nu sunt amprentate, subordonate (în sensul tare al cuvântului) Liturghiei și duhului de la Liturghie, ne bucurăm de ceea ce vedem – de activităţile gospodărești –, dar nu sunt îndeajuns pentru viaţa mănăstirească.

Căutaţi, pe cât vă stă în putinţă, să găsiţi aceste spaţii de libertate în Hristos, și să aduceţi cât mai puţin – total nu știu cât e posibil, că suntem și noi oameni – duhul lumii, de care nu trebuie să fugim, ci pe care trebuie să o transfigurăm (să o schimbăm) prin viaţa noastră.

Am văzut că acum este un trend – foarte mulţi călugări au cont pe tik-tok sau pe facebook, și citesc pomelnice, acatiste, dau sfaturi – pierd foarte mult timp. Eu nu-i pot înţelege, cum poţi să stai toată ziua pe o reţea de socializare, când ar trebui să te concentrezi pe altceva – pe Liturghie, pe slujbă, pe întărirea comuniunii cu fratele tău din mănăstire, iar nu să pierzi vremea pe reţelele de socializare.

De asemenea, Preasfinția Sa i-a mulțumit părintelui arhimandrit Nicodim Petre, starețul Mănăstirii Bucium, și consilierul Sectorului de misiune, statistică și prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor, pentru deschiderea cu care a răspuns invitației de a participa la Sinaxa monahală din Episcopia Hușilor.

A urmat apoi conferința intitulată Comuniunea în viața monahală – izvor de putere și pregustare a Împărăției lui Dumnezeu, susținută de părintele arhimandrit Nicodim Petre, starețul Mănăstirii Bucium.

Partea a doua a întâlnirii a fost rezervată întrebărilor și răspunsurilor, pe marginea temei abordate, precum și dezbaterilor pe marginea problemelor cu caracter administrativ, liturgic și duhovnicesc, din cadrul așezămintelor monahale din Episcopia Hușilor.

Fiecare participant a primit în dar volumele: Conștiința creștină în modernitate. Chipuri și fapte, Biserica în comunism. Modele și mărturii și  Monahismul ortodox românesc și modernitatea. De la Regulamentele Organice la Decretul 410, autor George Enache, Editura Eikon.