Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și de Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul Ortodox Român al Irlandei și Islandei, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonat de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

Numeroșii credincioși care s-au adunat în rugăciune la sărbătoarea ocrotitoarei Episcopiei Hușilor, s-au putut închina la moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel și ale Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, așezate în baldachinul împodobit, amenajat lângă absida dreaptă a ctitoriei ștefaniene.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, care a vorbit despre lumina pe care o putem transmite în viața semenilor, prin modul în care înmulțim darurile pe care Dumnezeu le sădește în noi:

«Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă» (Matei 5, 14)

Sfinții ne fac să trăim cu adevărat ceea ce a zis Domnul: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu» (Matei 4, 4). Întotdeauna când avem o sărbătoare, în afara duminicilor, ne aducem aminte încă o dată că nu trăim numai pentru pâinea cea trecătoare, ci mai ales cu Pâinea cea netrecătoare, Care ne face să nu trăim numai aici, ci și dincolo.

Credința noastră nu este în zadar. Ea ne aduce ceea ce nimic din această lume nu ne poate aduce – bucuria de a aparține Domnului. Și Sfânta Chiriachi – o tânără adolescentă pe care au încercat atâția să o întoarcă de la credința ei – ne-a adus și ne aduce, după 1700 de ani, această bucurie.

Un sfânt devine, din ceva neînsemnat, așa cum era Sfânta Chiriachi o tânără adolescentă, o cetate pe vârf de munte, pe care nimeni nu o mai poate ascunde. Mărturisindu-și credința, Sfânta Chiriachi a devenit o cetate de lumină care ne luminează și pe noi, până astăzi.

Această chemare la lumină nu este doar pentru sfinții mucenici. Fiecare creștin care se naște este un mărturisitor, o mărturie vie a credinței.

Ne întrebăm pe noi înșine – începând cu noi, slujitorii – oare suntem lumină? Oare ce înseamnă să fim lumină? Să fii lumină înseamnă să nu știi că ești lumină, dar să cauți neîncetat această lumină, și să trăiești precum Hristos.

Cum luminăm înaintea oamenilor? Prin faptele noastre. Faptele vorbesc despre cine și ce suntem noi înlăuntrul nostru. Dar poate cineva să se laude cu faptele lui?

Doar când avem faptele fariseului și smerenia vameșului lumina noastră se arată.

Toate darurile pe care Domnul le-a pus în noi și noi le exersăm devin, pentru noi și pentru lume, lumină. Iar atunci când îngropăm darul, devenim un fel de întuneric, după cum spune Domnul: «dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult» (Matei 6, 23).

Cine sunt cei dintâi care văd faptele pe care noi le facem? Primii care văd faptele unui preot sunt cei din familia lui, apoi cei din parohie – de aceea se spune că o casă a preotului este o casă fără ziduri. Câtă atenție (grijă) de cele dinlăuntru ale noastre trebuie să avem, pentru tot ceea ce iese în afară!

Fapta cea bună a monahului este să-și primenească neîncetat sufletul, să-l facă neîncetat dar lui Hristos. Iar pentru creștin, cea dintâi misiune a lui este familia.

Când venim împreună înaintea lui Dumnezeu, venim cu lumea noastră interioară, cu ceea ce suntem noi înlăuntrul nostru. Iar cea dintâi faptă trebuie să fie înspre noi – să avem grijă de lumina sufletului nostru, ca Hristos să fie lumina sufletului nostru.

Părintele Mitropolit Iosif a arătat că schimbarea societății începe cu propria noastră schimbare:

Trebuie să punem în lucrare toate darurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, spre slava Lui și comuniunea dintre noi, spre a îmbunătăți neîncetat relațiile dintre noi, oamenii. Lumina cu care venim înspre cei de lângă noi este fapta noastră, pentru că  aceasta dezvăluie ce este în sufletul nostru.

Așa să trăim – ceea ce facem să corespundă cu ceea ce avem în suflet. Dar ne întrebăm câteodată – ce să facem dacă îl urâm și îl judecăm pe cel de lângă noi? Să-i arătăm ura și judecata noastră? Nu. Nu putem arăta furtuna care este în sufletul nostru, nu putem arăta în afară toate neîmplinirile sufletului nostru.

În afară arătăm și ceea ce nu suntem, în astfel de situații. Și putem arăta ceea ce nu suntem, pentru că luăm de la Domnul, rugându-ne astfel: „Doamne, eu nu pot să iubesc, nu pot să iert, uneori nu pot să nu judec sau chiar să nu urăsc, pentru că iese din firea mea pervertită de acest cancer al sufletului care este ura. Dar iau dragostea Ta și o arăt celuilalt, ca poate, într-o zi, să mi-o dăruiești și mie!”. Aceasta este fapta luminii lui Hristos în viața și în sufletul nostru.

Nu avem nicio scuză atunci când nu avem noi; luăm de la Domnul și dăm celorlalți. Și, făcând aceasta, între noi, oamenii, se țes relații de încredere și de bucurie, dar se țese și o societate întreagă. 

Noi în ziua de astăzi nu mai iubim societatea în care trăim. Dar cine formează lumea în care trăim? Noi o compunem. Așadar, noi spunem despre noi înșine că nu iubim ceea ce construim noi înșine. Să ne schimbăm viața, ca să construim comunitățile și societatea în care trăim, după cuvântul lui Hristos, și atunci vom fi lumină a lumii.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif și Preasfințitului Părinte Episcop Nectarie pentru dragostea manifestată prin venirea la Huși, de Sărbătoarea Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, și pentru frumoasa împreună-slujire:

Sfânta Mare Muceniță Chiriachi a avut și are această lumină și frumusețe spirituală, pe care noi o vedem și o simțim prin prezența sfintelor ei moaște.

Vă doresc tuturor celor care ați avut gândul bun de a o cinsti pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi prin rugăciune, prin liniște și prin stare de interiorizare, să vă fie viața ca o duminică – „Chiriachi” tradus din limba greacă înseamnă duminică. 

Când spunem duminică, ne gândim la Dumnezeu, la rugăciune, căutăm să simțim prezența Domnului și să aflăm ce vrea să ne spună Domnul atunci când participăm la Sfânta Liturghie. Apoi, mergem acasă, ne bucurăm de dragostea și de siguranța pe care o simțim în familie, în prezența celor dragi, și ne odihnim.

Așa a fost Sfânta Mare Muceniță Chiriachi – ea s-a odihnit întru Domnul, L-a iubit pe Domnul și și-a dat întreaga ei viață. Nouă ni se pare că am făcut ceva – am stat puțin în soare, am îndurat canicula, am participat la procesiunea dedicată sfintei, dar sunt câteva ceasuri. Sfânta Mare Muceniță Chiriachi și-a dat întreaga ei viață lui Hristos.

Mucenicii nu pun nimic mai presus de Hristos. Nimic nu prevalează pentru ei. Hristos este centrul vieții lor. De aceea, sfinții sunt așa de frumoși. Sfinții s-au bucurat de mult har, iar noi, apropiindu-ne de ei, primim liniște.

Am nădejdea că am primit cu toții această liniște, frumusețea spirituală și lumina care sălășluiește în moaștele Sfintei Mucenițe Chiriachi.

Dacă vedeți ceva bun la mine, ca episcop, să știți că i se datorează Părintelui Mitropolit Iosif. Cu dânsul am început slujirea episcopală, fiindu-i episcop vicar șase ani și jumătate. Chiar dacă, din punct de vedere ierarhic mi-a fost superior – cu foarte multă discreție și delicatețe – nu am simțit acest lucru.

De asemenea, a mulțumit Preasfințitului Părinte Nectarie pentru osteneala de a fi împreună și la procesiune, pentru prietenie și deschiderea inimii. 

Apoi, Părintele Episcop Ignatie a oferit, în semn de apreciere, Crucea eparhială „Episcopul Grigorie Leu”, părintelui Ovidiu Bârsan, de la Parohia „Sfânta Ana” din Târgu Mureș, părintelui Raul Gheorghe Simion, de la Parohia „Sfântul Gheorghe și Sfântul Columba” din Dublin, Irlanda, și părintelui Dorin Dominte, de la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, pentru sprijinul constant acordat activităților filantropice și culturale ale Episcopiei Hușilor.

De asemenea, într-un cadru festiv, Părintele Episcop Ignatie a oferit premii în bani și cărți celor trei absolvente de liceu din județul Vaslui care au obținut media 10 la examenul de Bacalaureat: Evelina Ștefania Motaș, absolventă a Liceului Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, profilul Filologie; Andra Ștefania Parfene, absolventă a Liceului Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, profilul Științele Naturii, și Anastasia Narcisa Mocanu, absolventă a Liceului Teoretic „Emil Racoviță”, profilul Științele Naturii: Ne-am gândit să evidențiem trei tinere excepționale, extrem de inteligente și foarte cuminți, care fac cinste părinților, cadrelor didactice și, implicit, nouă, Bisericii.

Ziua de 7 iulie are o semnificaţie aparte şi pentru Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie, fiind ziua sa de naştere. 

În semn de preţuire faţă de Preasfinţia Sa, părinții consilieri și inspectori de la Centrul Eparhial, părinții protopopi și părinții stareți de la mănăstirile din Eparhie, i-au transmis urările şi felicitările lor, în semn de recunoștință și de mulțumire pentru dragostea, disponibilitatea și prezența profund odihnitoare pe care le cultivă permanent în relațiile interumane.

Preasfinţia Sa a mulţumit tuturor pentru gestul lor, subliniind dorinţa sa ca sărbătoarea Sfintei Mari Muceniţe Chiriachi să fie în centrul atenţiei.